SERBARE - 8 MARTIE - gradinita



    1 / 2 / 3 / 4 / 5                                             


   SERBARE DE 8 MARTIE

          Personaje :Primăvara ,Iarna ,Soarele , Doamna Florilor, două mărţişoare (băieţi) , ghiocei(toţi băieţii rămaşi) , flori roz şi roşii (toate fetele rămase )
                             

Florile stau ghemuite într-un cerc în mijlocul scenei .De jur împrejurul lor stau ghioceii tot ghemuiţi.Pe lateral,ascunşe vederii,stau celelalte personaje .
               Pe  „Primăvara ”lui Vivaldi  ,Iarna se plimbă încet printre  flori aruncând deasupra lor confetii albe  .După câteva secunde  ,în ton cu melodia ,ghioceii încep să se ridice ,pe rând,întâi cei din spate apoi cei din faţă, întinzându-se încet ca treziţi din somn . Se aşează în semicerc şi încep dialogul cu Iarna .
          
             Primul ghiocel : Tot mai zăboveşti ,iarnă călătoare
                                        Cu nămeţii tăi şi haina de ninsoare ­­­­­?
             Iarna :    Bine-ai venit ,firav ghiocel cu albă floare
                           Te-a anunţat că plec ,din cer mândrul soare?
                           E un soare cu dinţi acela care te cheamă
                           Nu te grăbi să ieşi ,îţi dau un sfat de mamă !
              Primul ghiocel : Cred că destul am dormit
                                         La adăpost, sub pământ
                                         Veni vremea să-mi scot
                                         Floarea cu frunze cu tot.
                                         Dar mă ceartă,nu mă lasă
                                       Iarna cea  capricioasă.
                                       Poate ştiţi,din grai străbun,
                                       Înmuguresc,cum să spun ,
                                       Chiar în noaptea de Crăciun.
                                       Pe cât sunt de micuţ,pe atât de curajos,
                                       Sunt fiul primăverii şi anunţ că vine
                                       Chiar de-i timp geros .
                                       Mă biciuieşte iarna,dar sunt curajos de fel,
                                       Şi la botez am primit un nume :
                                       Mă cheamă Ghiocel !
  
                  Apare soarele în timp ce ghiocelul spune ultimele versuri.

                  Soarele : Eu-s trimis de Dumnezeu,
                                 Aici,chiar pe pământ
                                 Să te chem la viaţă
                                 Ghiocel firav,cuminte şi plăpând.
                                 Ţi-e teamă de iarnă ?
                                 Sigur o să plece
                                 Să-ţi ia ţie viaţa n-o să mai încerce !
                 
             Din nou „Anotimpurile ” lui Vivaldi  şi încep să se ridice încet, pe rând , întinzându-se, florile . Se aşază în semicerc printre ghiocei.

                 Al doilea ghiocel : Când a venit iarna grea
                                               A încercat viaţa să mi-o ia,
                                               Dar Dumnezeu m-a ocrotit
                                               Şi-o zână bună a venit
                                               Să mă ferească de ninsoare
                                               Şi m-a făcut o albă floare .
                                               De-atunci,copilul ocrotit ,
                                               Eu primăvara am vestit .

                 Cântec :  Ghiocel mititel,
                                Gingaş ,alb şi frumuşel ,
                                Din zăpadă când tu creşti
                                Mândru ,vesel,ne zâmbeşti.

                               Ghiocei mititei ,
                               Gingaşi,albi şi frumuşei,
                               Voi vestiţi în toată ţara
                               Că soseşte primăvara.

                 Iarna : Tu,stăpân al cerului
                             Şi duşman al gerului,
                             Văd că şti bine să minţi
                             De aceea ai poreclă „soarele cu dinţi”.
                             Eu sunt zâna  fulgilor
                             Şi zîna Zăpezilor
                           Iar când plec în astă lume
                           Am şi eu un rost anume.
                           Anul Nou,al nostru tată
                           Ce s-ar face făr- o  fată
                           Tocmai iarna cea frumoasă
                           E-adevărat ,capricioasă ,
                           Dar pun flori de gheaţă la fereşti.
                           Iar la gura sobei vă chem cu poveşti.
                           Primăvara nu se face numai cu o floare
                           Ghiocelului i-am dat culoarea albă din ninsoare.
  
               Apare  Primăvara . Stă pe loc ,în timp ce se prezintă (primele două versuri ) apoi porneşte spre centru şi se aşază în faţa florilor .

               Primăvara : Sunt primăvara timpurie,
                                  Cu rochiţa alb-verzuie,
                                  Aduc zi de mărţişor
                                  Şi ziua femeilor .
                                  Ghioceii albi i-adun
                                  Şi coroană-n cap mi-i pun,
                                  Aşez mugurii pe pom
                                  Şi dorul de muncă în om.
                                  Chem vântul prin rămurele
                                  Cu parfum de viorele.
                                  Buchete de toporaşi
                                  Mi le pun pe umeraşi.
                                  Mă încing cu tămâioara,
                                  Am venit ! Sunt Primăvara !

              Primul mărţişor vine din stânga, vorbeşte cu primăvara apoi se prezintă şi se aşează lângă ea.

              Primul mărţişor : Eu-ţi ţin trena lungă, ca la o mireasă,
                                          Bine-ai venit, mama mea frumoasă !
                                          Eu sunt Mărţişor,dragul tău odor,
                                          Şi am două fire scumpe,alb şi roşu aprins
                                          Ce ţi le dăruiesc cu sufletul deschis.

              Al doilea mărţişor vine din dreapta şi se aşază  în stânga primăverii .

              Al doilea mărţişor : Primăvară, bine ai venit !
                                              Parcă sunt mai fericit .
                                              Dai jos haina veche
                                              Şi întinereşti natura
                                              Mamă ,n-ai pereche,
                                              Mândră ţi-e făptura !

               Se întorc toţi spre Iarnă care stă supărată .
 
               Toţi :   Iarnă,mândră crăiasă
                           Du-te şi te-ntoarce-acasă
                           Du-te ,iarnă de la noi
                           Cu mantia-ţi de ninsori
                           Ia-ţi neaua uşor,uşor
                           Şi pune-ţi-o după un nor .
               Iarna  : Vă ştiam copii cuminţi,
                           Cum, aşa mă răsplătiţi ?
                           Cu amar vă spun , adio ,aşadar,
                           Vă las podoaba mea în dar
                            Toţi fulgii mei de nea (aruncă un pumn de confetii peste ei )
                            Şi-mi iau trena lungă,alba plăpumioară
                            Că simt că-mi ia locul mândra primăvară.

                  Cântec :  Iarnă du-te acum cu bine ,
                                 Primăvara vine ,vine,
                                 Vestitorii au sosit
                                 În zăvoiul insorit
                                

                    În timpul cântecului ,Iarna pleacă supărată aruncănd asupra lor încă un pumn de confetii .
                 
                    Toţi: Bine faci , Iarnă cuminte ,
                            Hai ,acum du-te ,du-te !
                             
                  Vine Doamna Florilor cântând şi plimbându-se printre flori . Ţine pe braţ un coşuleţ cu flori de primăvară. În timp ce cântă a doua strofă , mărţişoarele se retrag spre margine .După ce termină de cântat se aşază lângă Primăvară . Coşuleţul cu flori va rămâne în faţă ,la mijloc .

                  Cântec :  Eu vin cu  Primăvara
                                 De unde locuiesc,
                                 M-arăt în toată ţara
                                 La cei ce mă cinstesc.

                                  Ţinutul mi-e câmpia ,
                                   Peste livezi domnesc,
                                   Dau vieţii bucuria
                                  Şi pomii înfloresc.

                   Al doilea ghiocel : Pe deal, tot covorul
                                                 E presărat cu flori
                                                 Vorbesc cu primăvara
                                                 Şi pun la cale-n zori
                                                 Sărbătoarea lor .

                 În timp ce al doilea ghiocel spune poezia ,florile se retrag puţin în spate ,iar ghioceii încercuiesc Primăvara ,Soarele şi Doamna Florilor . Pe prima strofă a cântecului ce urmează ghioceii se învârtesc în cerc în jurul personajelor amintite şi cântă singuri. A doua strofă este cântată de „flori „care intră în cerc printre ghiocei . Strofa a treia o cântă toţi tot în cerc,iar în timp ce cântă strofa a  patra se aranjează pe două rânduri .

                  Cântec :Suntem micuţi şi frumuşei
                               Şi ne cheamă ghiocei
                               Noi alungăm iarna din ţară,
                               Şi-aducem mândra primăvară.

                               Noi suntem primele flori
                               Ale lui ghiocel surori,
                               Strălucim în vii culori
                               Şi suntem cele mai mândre flori.

                               Flori de primăvară suntem ,
                               Vesele şi drăgălaşe,
                               Răspândim parfum divin,
                               Prin văzduhul cald,senin.

                               Chipul nostru minunat,
                               Primăvara l-a desenat,
                               Soarele  l-a luminat
                               Natura întreagă s-a bucurat .

                   O floare :  A trecut iarna geroasă,
                                     Câmpul iată-l înflorit,
                                     Rândunica cea voioasă
                                     La noi iarăşi a venit .
                                    
                                     Turturelele se-ngână,
                                     Mii de fluturi vezi zburând ,
                                      Şi pe harnica albină
                                      Din flori miere adunând.

                  Un ghiocel : În ochii mamei mele dragi ,
                                       Îmi oglindesc copilăria ,
                                       În ei găsesc comori de vis
                                       Norocul tot şi fericirea,
                                       Cu ei mă simt ca în poveşti,
                                       Puternic,ca un zmeu de tare.
                                       Mămico dragă ,să-mi trăieşti,
                                       Să-ţi vezi băiatul mare,mare .
                  O floare :  Bună dimineaţa , Primăvară !
                                   Bine-ai venit din nou la noi,
                                   Tu care-aduci lumină-n ţară
                                   Şi viaţă-n mugurii de-altoi .
                                   Te aşteptam cu-atâta bucurie
                                    Şi nerăbdare,aşa să ştii,
                                   Primăvară ,zâmbet ce ne-mbie,
                                   Să ieşim din case dragi copii!

                  Un ghiocel :  În păduri ,e plin pământul ,
                                       Este alb de ghiocei,
                                       Stau miraţi cu floarea
                                       Parcă-s nişte clopoţei.
   
                 O floare :  Anume parcă e aleasă
                                  Să fie –n martie ziua ta,
                                  Când cerul seamănă cu floarea
                                  Gingaşă de  Nu –mă-uita,
                                  Cănd firul nou de iarbă-mpunge
                                  Lumina cu căpşorul lui
                                  Când albi şi umezi ,ghioceii
                                 Răsar de sub zăpezi pe grui .

                O floare :  De dragul tău, pământul,
                                 De ghiocei e plin .
                                 Şi vin cocori din zare
                                 Şi cerul e senin .
                                 Întâiul fir de iarbă
                                 A răsărit în prag,
                                 Şi-nmugureşte pomul
                                 Să-ţi fie ţie drag.
                                 Învaţă-mă ce-i bine,
                                 Fereşte-mă de rău
                                Şi eu voi creşte mare şi bun,
                                De dragul tău .

                 Cântec :  Sunt mic măicuţă dragă,
                                Dar tare te iubesc ,
                                Încât întreg pământul,
                                Aş vrea să-ţi dăruiesc ,
                            
                                   R.:  Dar vezi măicuţă dragă,
                                          Eu sunt aşa de mic,
                                          Pământul este mare .
                                          Şi nu pot să-l ridic.

                                 Dar din întreg pământul,
                                 Cât ochii îl cuprind,
                                 O floare am cules ,
                                 Cu drag , şi ţi-o întind.

               În timpul refrenului „culeg” flori din coşul adus de Doamna Florilor  şi le întind spre mame la strofa a treia .

                   Un ghiocel : E ziua ta,mămica mea,
                                       E ziua sfântă-n mărţişor,
                                       E ziua cerului senin
                                       Şi-a ghioceilor gingaşi.

                                       Îţi cântă-n zori privighetori,
                                       Şi ele ştiu că-i ziua ta ,
                                       Ce triluri fac,ce cânt frumos,
                                       Ţi-aduc în dar ,comoara mea.
                  
                                       Cununi de stele de-aş avea ,
                                       Pe frunte să ţi le presar,
                                       Din gând curat eu ţi le-aş da
                                       În semn de drag ,măicuţa mea.

                    Alt ghiocel :  Soare,vrei de ziua mamei
                                          Mai frumos să străluceşti
                                          De pe cerul cel albastru,
                                          Pe toţi norii să-i goneşti?
                                         Vreau ca ziua mamei mele,
                                         Să fie cea mai mândră dintre toate,
                                          Şi din suflet îţi doresc multă,multă sănătate!

                    Alt ghiocel :  Rândunica cea voioasă a sosit,
                                          Cu fluturii se-ntrece-n zbor,
                                           Şi albina harnică adunând
                                           Din flori mierea lor .

                   O floare :  Tu,mamă,eşti la fel ca ziua bună,
                                    Frumoasă,cum e ziua de frumoasă,
                                    Cu blânde şoapte-mi faci din flori cunună,
                                    Când mâna-ţi mă alintă drăgăstoasă..

                                     La mulţi ani, mămico !
                                     Azi e ziua ta,
                                     Plin de bucurie-n dar ţi-oi aduna
                                     Flori ,mândre flori
                                     Răsărite-n prag de zori.

                     În timpul melodiei ce urmează copiii aşază  florile  iarăşi în coşuleţ .Primăvara îl ridică şi îl îndreaptă spre mame.

                  O floare  :  Mamă, tu m-ai născut
                                    Mi-ai dat tot ce am,
                                    Viaţă mi-ai dăruit
                                    Tu eşti trunchi,eu sunt ram,
                                     Mama mea ,te iubesc
                                     Şi în inimă am
                                     Chipul tău luminos
                                     La durere balsam .
                                     Mamă ,n-am să uit
                                     Sfatul tău,vorba ta,
                                     Oricând ,în timp ,
                                     Tu rămâi mama mea !

                   Un ghiocel :  Vorbele mamei
                                         Sunt ploaia cea caldă,
                                         Nevinovată şi bună,
                                         Căzând liniştită după furtună,
                                         Peste-al grâului fraged veşmânt.
                                         Inima mamei-cântec ne-nfrânt,
                                         Dulce-mi vorbeşte el mie ,
                                         Dulce şi eu îi cuvânt .

                   O floare :   Braţele mamei,
                                      Sunt două raze-nvăpăiate de soare,
                                      Duios aplecate pe-o floare,
                                      Cea mai frumoasă de pe pământ .
                                      Ochii mamei,
                                      Două curate stele albastre,
                                       Luminând petala frunţii noastre
                                       Clătinată de rouă,
                                       Nescuturată de vânt.

                   Un ghiocel :  Întrebatu-te-ai vreodată
                                        Viaţa asta-mbelşugată
                                         Tot ce ai şi tot ce vezi ,
                                         Oare cui îi datorezi ?

                                          Nu uita dragă copile
                                          Că trăieşti aceste zile
                                          Datorită muncii lor,
                                          Dragilor părinţilor .

                  Cântec :   R . : E ziua ta ,mămico,
                                          În dar ţi-am adus inima,
                                         Şi crede-mă,mamico,
                                         Un dar mai frumos nu se putea.
                                 
                                     Am vrut să-ţi culeg o floare,
                                     Un mic ghiocel frumos ,
                                     Dar până la urmă moare
                                     Şi nu e de folos .

                                      Am vrut să-ţi culeg steluţe ,
                                      Să-ţi fac un modest colier,
                                      Dar cine nu ştie oare
                                      Că-n zori steluţele pier?

                 Un ghiocel :  Mamă ,tu m-ai învăţat
                                       Că la noi eşti lăudat
                                       Numai dacă eşti cinstit
                                      Şi de oameni preţuit .
                
                 Alt ghiocel :  Azi îţi aduc în dar un ghiocel,
                                      Să-l porţi la piept în zi sărbătorească,
                                       Şi să-nţelegi că-ntruchipează-n el
                                       Recunoştinţa mea copilărească .
                                       E primul ghiocel ce-a înflorit
                                       În primăvara asta timpurie
                                       Şi tocmai de aceea m-am grăbit
                                       Să ţi-l ofer,măicuţă dragă ,ţie !

                 O floare :  De-aş fi un soare,razele-mi senine,
                                  Eu le-aş trimite ,mamă,pentru tine,
                                  Nu peste câmpuri,nu peste crânguri,
                                  Doar la fereastra-ţi mică .
                                  De-aş fi un soare ,razele-mi senine ,
                                  Eu le-aş trimite ,mamă,pentru tine !
              
                Un ghiocel :  M-ai crescut ,măicuţă bună ,
                                      Ca pe-o floare din grădină,
                                       M-ai crescut ferit de rău,
                                      Ocrotit de sfatul tău .


               În timpul primei strofe a cântecului ce urmează  copiii iau florile din coş în mâini ,apoi, cântând, se duc şi le oferă mamelor  reaşezându-se  după aceea în formaţie .

                Cântec :    Florile lumii alese,
                                 De copii când sunt culese,
                                 Dacă bine v-aţi dat deama,
                                 Le adună-n suflet mama.

                                 Lacrima ei le-nfloreşte ,
                                 Zâmbetul le ocroteşte
                                 Fruntea limpede şi trează
                                 Fericită le veghează.

                                 Împreună zi de zi
                                 Flori şi mame şi copii,
                                 În raiul cel pământesc
                                 Cu iubire locuiesc.

                                  R. : Mama , doar mama ,
                                         Făr-a fi datoare,
                                         Îţi dă tot ce-n suflet are
                                         Mama ,doar mama,
                                         Uitând parcă de sine ,
                                         Ea trăieşte doar prin tine .

                O floare :  E ziua ta , învăţătoare dragă,
                                 Un vis de vară printre fulgi de nea,
                                 Ţi-am desenat cu mâna mea o fragă,
                                 Aş vrea şă-ţi spun cât semeni tu cu ea,
                                 Obrajii tăi cei roşii zâmbesc dulce,
                                 Iar ochii tăi vii ,scânteiază,
                                 De bucuria mare ce-ţi aduce,
                                 Privirea noastră atentă,mintea trează.
                                 Vei înţelege din desen ce dragă-mi eşti ,
                                 Şi îmi vei fi cât voi trăi .
                                 Cu mâna mea ţi-am desenat o fragă,
                                 Să ştii că te iubesc ! Aşa  să ştii !

               O floare :  Inima din nou mă cheamă ,
                                Să te cânt iubită mamă !
                                Azi,oricât eu te-aş cânta
                                Tot mai mult ai merita !

              Toţi : Inima din nou mă cheamă
                        Să te cânt iubită mamă
                        Azi,oricât eu te-aş cânta
                        Tot mai mult ai merita .

                         Vă iubim mult  şi vă mulţumim pentru  grija ce ne-o purtaţi !

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu